Un rendez-vous celebru!

M-am întrebat adesea pe când eram adolescent și în prima tinerețe: “Cum au ajuns oamenii mari, mari? De unde au oamenii înțelepți atâta înțelepciune? Cum pot ajunge și la rândul meu o persoană cu influență bună?”

La fel ca și tine, probabil, îmi doream și îmi doresc să fac o schimbare în lumea din jurul meu, să las o urmă vizibilă după mine și o moștenire intelectuală și spirituală celor care rămân după mine. Dar ce este important să obțin în viață și ce merită acumulat, chiar cu prețul jertfei?

Așa am ajuns să îl cunosc, din scrierile sale, pe regele Solomon, cel care a avut ceea ce niciodată, cei mai mulți dintre noi nu vom avea; bani pe care nu-i poți cheltui într-o viață, renume care a străbătut pământul. A fost, poate, cel mai faimos din lume la vremea aceea. În mintea lui era cam toată știința vremii și prin inteligența sa, și-a creat un mic paradis la el în regat. Totuși, după ce trăiește o viață cum numai în povești o mai întâlnești, lasă un testament urmașilor săi, prin cele două dintre cărțile sale – Proverbele și Eclesiastul – în care spune explicit că ceea ce a trăit nu  l-a făcut fericit și că totul este o goană după vânt și utopie înșelătoare.

Dacă ar lua viața de la început cu mintea de la urmă, și-ar construi total diferit existența.

Asta m-a intrigat și m-a provocat, în același timp. Eram tinerel, deci la începutul vieții, și nu voiam decât să am un start bun, un parcurs excelent și un final glorios. Așa că, “maiestatea ta, rege Solomon, te invit la o întâlnire în timp și haidem să povestim frumos despre viață”, mi-am zis în sinea mea.

Următoarele articole pe care le vei citi (cu interes, sper) sunt consemnările mele în urma “întâlnirilor” cu celebrul rege înțelept Solomon.

Locul de unde NU

  • Rege Solomon, la fel ca mulți tineri care vor citi cele consemnate, sunt încă în prima parte a vieții. Îmi doresc o viață remarcabilă, plină de bine, abundentă în împliniri, fără derapaje, fără regrete, etc. Spune-ne, mai întâi, ce nu este viața împlinită? Unde să nu căutăm fericirea, succesul?
  • Tinere dragă, pune la inimă ceea ce-ți voi spune, păstrează ca pe o comoară sfaturile pe care ți le voi da. Te voi introduce și chiar vom face o călătorie menită să-ți schimbe viața, în lumea frumoasă a înțelepciunii. De aceea, setează-te cu totul, inimă și minte, pe drumul acesta al formării tale. Te previn că s-ar putea ca unele sfaturi să-ți sune straniu în urechi, altele să fie respinse de interiorul tău pentru că nu corespunde cu imatura ta viziune despre lume și viață. Te sfătuiesc să nu arunci nimic la gunoi ca și cum nu ți-ar fi de folos. Păstrează tot ceea ce îți spun și apoi la finalul întâlnirilor noastre vei decide cum să îți trăiești viața.

Îți spun răspicat și clar, chiar dacă s-ar putea să interpretezi ceea ce spun ca fiind dur sau lipsă de modestie: Nu știi mai nimic despre viață și ceea ce deja ai învățat este în mare parte greșit. Împlinirea vieții sau succesul în viață, cum ziceți voi, este în direcția opusă căutării omului.

Oamenii sunt prea grăbiți să înțeleagă ce este fericirea, de unde vine ea, unde se găsește.

Toți trăiesc viața după ureche, deși există o Carte care explică cine suntem de fapt, de ce am fost aduși pe lumea acesta și încotro trebuie să se îndrepte pașii noștri. Dar pentru că sunt enorm de mulți cei care caută Eldorado în direcția greșită, toți care vă nașteți vă luați după ei.

Și cu ce vă alegeți după o viață? Îmi vin în minte cuvintele adevărate ale marelui Moise: “Toate zilele noastre trec…, anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat. Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, și lucrul cu care mândrește  omul în timpul lor este numai necaz și trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.”

Îi dau dreptate și confirm fiecare cuvânt. Eu am fost rege peste Israel la Ierusalim. Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare. Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt un abur și goană după vânt.

M‑am îmbogățit și am sporit în avuție mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim. Nu am refuzat nimic din ceea ce mi‑au cerut ochii și nu mi‑am oprit inima de la nici o plăcere.

Tot ce am vrut, am avut.

Niciodată nu am spus “Nu!” dorințelor mele.  Apoi, când m‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele, la toate plăcerile pe care mi le-am permis, știi ce-am zis? Nu sunt împlinit, fericirea nu se află în direcția asta și am fost cât se poate de trist.

Apoi am încercat altceva. Am dat petreceri după petreceri, am investit în cai putere, am construit case de vis, s-ar spune azi. Am angajat cei mai tari actori de comedie pentru a mă face să râd copios, am adunat atâtea proprietăți că nu am reușit să le străbat pe toate. A, și pe lângă multe altele, am avut o mare mulțime de fete cu care m-am distrat în tinerețea mea, nu asta își doresc cei mai mulți bărbați? Fete alese pe sprânceană,  bani doldora și mulți cai putere? Și dacă le-ar avea, știi cu ce s-ar alege? Exact cu ceea ce m-am ales eu; cu mare gol interior, sleit de puteri, în adâncă depresie și cu gânduri suicidale.

Nimeni nu a avut parte de plăcerile de care am avut eu. Și le-am servit fără măsură până am ajuns la lehamite. Deoarece, cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult și tot mai mult, până la saturație grețoasă. Dacă vrei să nu fii fericit, alege drumul meu și crede-mă, te vei convinge că ceea ce am scris în cărțile mele este pur adevăr.

Este o nebunie să mergi aproape o viață întreagă în direcția greșită pentru a-ți găsi împlinirea, când alții au făcut același lucru și acum te îndeamnă cu putere: “Întoarce-te, fericirea este în partea opusă! Spre unde te îndrepți tu, de acolo vin eu și nu este decât decadență și distrugere.”

Am ajuns astfel să urăsc viața și tot ce am realizat și acumulat.

Ce duc cu mine în moarte? Nimic! Cine va moșteni tot ce am agonisit? Va fi înțelept sau un nebun risipitor cel care va bucura de toată osteneala mea. Ce sens există în a munci toată viața la tot felul de proiecte rupându-ți spinarea și oasele ca apoi să lași cuiva care n-a ridicat un deget la ceea ce-i lași și probabil nici nu va prețui?

Mai important decât să lași o avere este să rămână celor după tine, ca moștenire, un caracter, un nume bun.

Și mai mult, când mai ai timp să trăiești cu adevărat dacă doar muncești? Dacă la final de viață îți faci inventarul și numeri mai multe realizări decât relații, mai multe zile de muncă decât zile cu cei dragi, mai multe plăceri goale decât bucurii împlinitoare, mai multă risipă decât dăruire, mai mult egoism decât altruism, ești un falit. Ai trăit degeaba și pentru nimic. Dacă doar sub soare ți-ai gândit viața ești cel mai nenorocit. Care este deosebirea dintre oamenii care trag ca sclavii pentru o viață la capătul căreia vor găsi suferință și dobitoacele care trag în jug până cad de oboseală.

Ține minte că oricât de mari am deveni pe acest pământ, oamenii te vor uita. Chiar statuie de îți ridică și să-ți rămână peste secole, mai mult decât să-și facă selfie cu tine, nu va conta pentru nimeni. Toată viața am alergat, ca într-o cursă de viteză, după fericire crezând că o voi afla sub semețul soare, ca apoi să descopăr ceea ce am fost învățat de tatăl meu, regele David, că viața merită trăită doar dacă ți-ai asigurat-o pe cea de dincolo de soare.

Total
71
Social

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.