Mai bine o limbă mușcată decât un suflet rănit

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt protejaţi de buzele lor.
Proverbe 14:3

Atât înţelepciunea, cât și prostia sau nebunia sunt stări existenţiale cultivate de către om. Nimeni nu ajunge înţelept sau nebun, decât dacă stăruie în fiecare dintre acestea.

Omul fără minte ajunge în starea acesta, alegând în mod deliberat să-și lepede mintea prin neactivarea și neimplicarea ei în scopuri înalte. Omul înţelept, pe de altă parte, ajunge să aibă parte de înţelepciune, alegând să-și umple mintea cu principii și adevăruri esenţiale, absolute.

Solomon spune că vorbirea aduce fie pedeapsă, fie protecţie asupra celui care vorbește. Gura vorbește adesea din prea plinul inimii și fiecare se descoperă pe sine prin ceea ce exprimă. A te reţine de la jigniri nu este o caznă decât pentru nebun, care oricum va izbucni.

Înţeleptul nu cultivă în inima sa sentimente negative, de aceea pe buzele lui vei găsi cuvinte plăcute.

Diferenţa dintre nebun și înţelept, nu este doar din prisma a ceea ce cultivă fiecare în interiorul lor, ci și de cum aleg să se raporteze la o situaţie tensionată.

Nebunul nu poate rezista ispitei de a spune ceva atunci când este provocat. El consideră că cel mai bun mod de a câștiga un conflict este prin zdrobirea adversarului. Distanţat de înţelepciunea divină, el se consideră cu atât mai victorios, cu cât are mai multe victime la activ. Ceea ce nu realizează nebunul, este că Dumnezeu, este întotdeauna de partea victimei, și cu cât crește numărul celor vătămaţi, cu atât își atrage mai mare pedeapsă pe spinarea lui.

Înţelepciunea celui cu minte este ceea ce îl protejează atunci când este prins în furtuna vorbelor. Înţeleptul nu este doar acela care în orice situaţie tensionată scoate câte un cuvânt potrivit, ci și acela care preferă să nu răspundă atunci când este provocat. Uneori, tocmai prin tăcere ne dovedim înţelepţi, sau așa cum tot Solomon evocă: “Omul înţelept se teme de DOMNUL şi evită răul…” (14,16 – subliniere personală)

Nu cădea în ispita de a răspunde celui care te provoacă, decât dacă ceea ce-i răspunzi îi face bine.

În situaţii de tensiune este imposibil să-l convingi pe nebun de nebunia lui, dar poţi să alegi ca prin atitudinea ta să nu fi ca el. Înainte ca să răspunzi sau să vorbești, întreabă-te dacă ceea ce spui și cum spui, ai vrea să auzi și tu la rândul tău din partea altora.

Analizează ce se pierde și ce se câștigă în relaţia cu celălalt dacă spui ceea ce urmează să spui.

Alege în orice împrejurare ca mai degrabă să-ţi muști limba decât să rănești un suflet! Mai ales dacă acest suflet este cineva din familia ta.

Meditează:

  • Câtă atenţie acorzi omului tău lăuntric?
  • Cât de des, în situaţii tensionate, îţi iei răgaz pentru a gândi ce răspuns să dai?
  • Cât de important este pentru tine cunoașterea și dobândirea înţelepciunii?
Total
234
Social

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.