Un răspuns blând potolește furia, dar un cuvânt aspru provoacă mânia. Proverbe 15:1
Oricât de greu ne-ar fi să credem, mânia nu are cauze externe ci interne. Furia este o furtună năprasnică a sufletului lipsit de pacea lui Dumnezeu. Un suflet neglijat, abandonat în vâltoarea problemelor vieţii și văduvit de prezenţa lui Dumnezeu va reacţiona, adesea, violent.
Mânia este simptomul unui suflet îndurerat, rănit iar oamenii răniţi, rănesc la rândul lor dacă sunt provocaţi. Un om mânios nu are, neapărat, un suflet rău, ci un suflet lihnit sau alimentat greșit, cu plăceri goale. Tocmai de aceea, un suflet ca acesta nu poate fi salvat decât iubindu-l cu blândeţe.
Vindecarea omenilor răniţi nu vine prin argumente logice sau principii de ţinută morală. Vindecarea oamenilor răniţi vine prin iubirea lor.
Nu-ţi pierde binecuvântările (soţia, soţul, copiii, fraţii, prietenii) din cauza mâniei! Nu pierde ocazia de a fi o binecuvântare din cauza acceselor tale de furie. De fiecare dată când spui un cuvânt nepotrivit, pierzi ocazia de a face bine cuiva printr-un compliment.
Cultivaţi blândețea în familie! Exersaţi-o iar și iar până devine ceva natural. Cu timpul o veţi găsi irezistibilă iar furia hidoasă. Mânia te poate duce în situaţii și locuri din care nu te mai poţi întoarce, iadul. Dar blândeţea te duce în stări, locuri din care nu vrei să te mai întorci, inclusiv Raiul: “binecuvântaţi sunt cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul.”
Parcă nimic nu sună mai frumos într-un cămin decât o petrecere de cuvinte delicate, acompaniate de gesturi tandre și priviri senine.
Lasă dragostea, în toate formele ei, să-și ridice zilnic glasul suav peste familia ta în fiecare zi!